Am lasat sa treaca niste zile intre concert si momentul asta in care ma apuc sa povestesc, ca sa scriu un review cat de cat obiectiv (bine, in masura in care e posibil asa ceva ).

Inca dinainte sa ajungem pe stadion am fost foarte impresionat de jandarmii de pe drum – extrem de politicosi, civilizati si la locul lor. Am discutat despre asta si cu altii si am inteles ca asa sunt acum jandarmii, nu ca pe vremuri.

Ar trebui sa mentionez ca pe stadion am ajuns pe la ora 17… Sechelele de la concertul Metallica din 1999 si-au spus cuvantul: eram convins ca o sa ne imbulzim la intrare timp de cateva ore pana sa ajungem in incinta stadionului. In realitate, nici o legatura Coada de 0 persoane, acces rapid, nici macar la standurile de racoritoare nu erau cozi. Din cate am inteles, nici mai tarziu nu a fost imbulzeala la intrare, deci inca un punct in plus organizatorilor. Singura problema pe care o am in legatura cu securitatea este faptul ca desi s-a anuntat de 100 de ori ca e interzis accesul cu aparate foto, se pare ca singurele interzise erau aparatele profesionale deci puteam sa vin linistit cu aparatul lui maica-mea sau al ioanei si sa fac poze. In fine, asta e…

Odata ajuns pe stadion,

Show me more… »

Categories: zgomote
5 Comments »

words are very unnecessary

o sa scriu cum a fost, dar alta data

Categories: zgomote
No Comments »

Astazi la pranz, in fata supermarketului Nic din Dorobanti, o femeie (70-75 ani) vindea 3-4 legaturi de marar, patrunjel, etc… Alaturi, la vreo 3-4 metri, o calugarita (or should I say “calugarita“) (30-35 ani) cerea bani pentru reconstructia manastirii X.

La un moment dat, “calugarita” se indreapta spre batrana cu zarzavaturi, o intreaba ceva (n-am auzit, dar presupun ca vroia o legatura de ceva), batrana ii raspunde “20.000“, iar “calugarita” ii raspunde: “Bah da’ nu ti-e rusine?? Dupa ce ca vinzi aici unde cersim noi..!!”

Categories: litere
3 Comments »

… sau “Cum era sa fiu exmatriculat, dar din fericire am predat proiectele pe 5 iunie in loc de 3 iunie, chiar daca erau stabilite pe 17 iunie”

Ziua 1: In ultimul curs de Programare Web, se stabileste 17.06 ca data la care trebuie predate cele 3 proiecte in JavaScript pe care le avem de facut. Buuun..

Ziua 2: In ultimul curs de Baze de Date, se stabileste 17.06 ca data la care trebuie predate proiectele de design de baze de date (hmmm.. tot 17? ma rog, e la pranz…) Buuun…

Ziua X, unde X vine dupa ultima zi de cursuri: Titularul cursului de Programare Web ajunge la secretariat, unde afla cu stupoare ca titulara cursului de Baze de Date i-a luat-o inainte.. But – have no fear – rezolvarea e banala: mutam data pentru proiectele la Programare Web.. Nu pe 24 (cum ar fi fost posibil, dar prea previzibil probabil..) ci pe 3 iunie!

Ziua N, unde N=3 iunie, ora 23.50: Aflu si eu, din pura intamplare (mi-am zis sa ma mai uit pe site, poate s-a mai afisat ceva) de noua data a proiectelor (care tocmai trecuse cu vreo 14 ore mai inainte). Aflu, in aceleasi minute, ca seria noastra are si un grup pe yahoo; citesc arhiva, vad ca problema s-a discutat. Nasol. Injur, pe rand, pe toata lumea implicata (si cativa martori discreti, si ceva lume care nu era de fapt implicata) si ii scriu un mail profului. In paralel, vizuni apocaliptice de repetentie – exmatriculare – faiulre – oaie neagra. In incheierea serii, am inecat subiectul in 750ml vin, 250ml tarie, 500ml bere + cantitati nedefinite de bauturi necunoscute (to my best knowledge, n-am mai baut nimic, dar my best knowledge nu era la un nivel ridicat in dimineata respectiva).

Ziua N+1: Nici un raspuns la mail, viziuni apocaliptice de repetentie – exmatriculare – failure – oaie neagra. Era ziua alocata proiectului pentru alta materie, dar sentimentele de what’s the use? si oricum am pierdut masterul au impiedicat aparitia vreunei linii de cod.

Ziua N+2: Undeva la 8 AM soseste si raspunsul la mail: mai pot preda ASTAZI (in ziua N+2) proiectele, pana la ora 14. Bafta Maxima face ca proiectele sa fie 99% gata, ceea ce nu stiu daca mi s-a mai intamplat vreodata in facultate (totusi, termenul era la 2-3 saptamani distanta cand eu le terminasem). Ma prezint cu proiectele, iau nota 9 (nu i-a convenit ceva la unul) si plec acasa.

Morala: Intotdeauna, alcoolul este solutia.

PS despre ce proiecte e vorba: asta, asta si asta.

In episodul viitor, despre laptopuri si subiecte conexe

Categories: litere
No Comments »